Eu consider că ambele afirmații sunt egale. În primul rând este o necesitate pentru că, logic, te uiți să vezi cât este ceasul.
Iar apoi este foarte frumos ca accesoriu, parcă arată altfel un ceas la mână cu o cămașă peste.
Primul meu ceas a fost unul cu afișaj electronic la „120 de mii”, mov cu luminiță albastră, alarmă, afișa și zilele săptămânii, ce să mai… la 13-14 ani cât aveam atunci era o avere pentru mine și eram așa de mândru de el, dar era nașpa că avea o curea cu scai și se strica repede. Apoi n-am mai purtat ceas o vreme.
Până când am primit de la o mătușă un ceas super, cu Jim Beam.
L-am purtat până l-am tocit. E bine să ai acolo ceva la mână, decât să fie plină de toate brățările viu colorate și deranjante uneori.
Apoi ăsta a fost pierdut câteva luni pe la un prieten și eu în timpul ăsta am zis să fac o schimbare, să îmi iau și eu un ceas calumea, să fiu în rândul oamenilor.
Am avut un drum pe la Buzău și prietenul meu a văzut un Casio frumos și s-a gândit să îl ia tatălui său pentru că ia dat un Omega Seamaster. Și nu m-am putut abține și mi-am luat și eu. Erau o mulțime de ceasuri acolo, dar unele și foarte scumpe și le-am lăsat pentru alții…. 
Acesta pe care îl am acum l-am găsit în magazinul WatchShop aici.
Ceasurile Casio mi se par foarte bune și ieftine, dar tot Omega sunt cela mai tari
. Acesta este actualul meu ceas. 