A pus pe Facebook un album, dar tot albumul a fost pus acum 4 zile. Oricât de răbdător ai fi, ca fotograf nu te poți abține să nu pui o poză, nu poți să aștepți 1 an ca să pui toate pozele, e imposibil. Ce mai pui, că a scris la descriere „toate persoanele să își pună tag în poză”, dar toate tagurile erau puse de ea. Persoanele acelea etichetate nu aveau cont, aveau nume cam dubioase, una avea nume de bărbat și culmea, acel nume e din lumea showbiz-ului.

Prima chestie care m-a făcut să cred că această persoană minte în legătură cu pozele ei a fost că toate pozele erau cică editate. Așa mi-a spus verișoara ei (prietena mea). Erau puricate mai pe înțelesul tuturor și eu chestia asta am văzut-o la cineva care a făcut pozele cu un aparat SLR pe film de 35 mm. În al doilea rând erau prea superbe ca să fie făcute de ea, niciuna nu părea a fi în România. De când le-am văzut pe messenger nu am crezut.

Fratele Google, pe care toți îl iubesc și îl venerează, mi-a venit în ajutor cu funcția de căutare după imagine. Primele poze nu le-am găsit, dar la o poză cu prietena care eu nu credeam că este ea, tring, am găsit-o pe 4 bloguri și pe un cont de Flickr.

Am continuat căutarea… am găsit multe poze pe contul unei persoane din SUA, poze realizate doar pe film cu Canon E-1 și pe un alt cont, tot poze realizate cu un aparat pe film.

Am început să îi comentez la poze și la album, am întrebat-o ce aparat folosește. Mi-a răspuns că are un Canon 550D și de curând și-a luat un Nikon D3100. WTF?!

La o poză cu un Lubitel 2 am întrebat-o dacă știe pe ce principiu funcționează acel aparat, a zis că știe, dar nu vrea să îmi zică. I-am spus că orice fotograf știe chestiile astea. Plus că nu se ferește să zică.

După 5 minute și-a șters contul! )

Cred că se îngălbenise la față, și-a dat seama că am prins-o.

Absolut toate pozele erau luate de pe Flickr, chiar și cele două poze de profil erau de pe acolo.

Eu nu am mai văzut așa ceva!! Te crezi fotograf, mare explorator prin țări străine, îți plac doar pozele astea modificate să arate ca cele făcute pe film, nu știi mai nimic despre fotografie și mai îndrăznești să îți minți și verișoara că sunt făcute de tine, că originalele le-ai șters pentru că îți ocupau prea mult. ) (Imposibil așa ceva la un fotograf!!!

Cum a mințit persoana asta lumea cu pozele ei luate de pe net. Se pare că îi place să urmărească profilurile fotografilor Marina Trocin și  J.de.Leon.

La ce îți folosește așa ceva?

Aceste reclame chiar sunt șocante, să vezi cum un copil toacă un canar în mașina de tocat sau zeci de avioane se îndreaptă către WTC New York. Sau pe Moș Crăciun cu capul tăiat, niște copii cum sunt alăptați de o purcea…

Sursa și restul pozelor pe Business Insider.

Click pe imagine, merită!

Am văzut pe Music Channel o reclamă la site-ul lor. M-a dus cu gândul la episodul pilot din roboței.

Apasă-l! Intră!

Tot aia e .

E așa sau nu?

Părerea mea este că ar trebui să încercați, vreau să împărtășesc cu voi muzica de calitate, să mai schimbați rutina, încercați ceva nou. Din câte știu eu, câteva din piesele lui Armin van Buuren, cum ar fi: in and out love, sau not given up on love, precum și Tim Berg- Seek Bromance, au fost difuzate la posturile de radio, și tv. Cu siguranță ați auzit, ați ascultat, dar poate mulți dintre voi ați crezut că e house. Ei bine nu, acestea sunt câteva exemple de muzica trance.

Acest gen este de 2 feluri, trance vocal, și trance pur care este ascultat și în renumite cluburi din alte țări. Acest Pure Trance te face să nu te mai gândești la nimic, simți doar nevoia de a dansa, simți cum primești energie si dai în același timp prin mișcările tale.

În general ascult trance vocal, care este foarte relaxant, pentru mine această muzică reprezintă un refugiu. Sunt sunete care îți electrizează trupul și pentru câteva minute te rupi de realitate. Versurile pe sufletul tău te face să fi în lumea ta.

Bun acum o să ziceți că Trance-ul e o senzație falsă, care durează dor o perioadă scurtă de timp, e și normal toate sunetele Își pierd farmecul mai devreme sau mai târziu. Însă spre deosebire de celelalte genuri de muzică, care le asculți, te distrezi, trăiești pe ele, dar nimic schimbat nu simți, Trance-ul te ține blocat in acel sentiment special ce nu te lasă să ieși, ca o explozie de sunete în care tu nu poți face nimic altceva decât să te lași dus de val și să visezi cu ochii deschiși.

A fost filmat în perioada 29 aprilie – 10 mai 2011 în regiunea arctică din arhipelagul Lofoten, Norvegia.

Fenomenul natural favorit al fotografului Terje Sorgjerd este această lumină arctică pe care a filmat-o într-un mod superb, adică time lapse.

Răsăritul și apusul sunt conectate într-un spectacol magnific de culoare și lumină de 8-12 ore.

Soarele nu apucă să ajungă la orizont pentru că se ridică din nou. Terje a întâmpinat zeci de probleme de tot felul în această „expediție”, avioane pierdute, echipament pierdut, apoi a ajuns la spital.

3 minute și 22 de secunde de imagini superbe, bune de văzut pe repeat .

Foto:

Flickr

Click aici pentru a râde .

Ce bine că a apărut și pe PC

Oricum nu suport telefoanele cu TouchScreen. Nu mă mai dezlipesc de el .

Click pe imagine ca să jucați cel mai cunoscut joc.

El este de fapt făcut pentru Google Chrome, dar eu m-am jucat și pe Firefox 4 și a mers brici.

Drăguț acest scurt metraj franțuzesc.

Iar apoi este foarte frumos ca accesoriu, parcă arată altfel un ceas la mână cu o cămașă peste.

Primul meu ceas a fost unul cu afișaj electronic la „120 de mii”, mov cu luminiță albastră, alarmă, afișa și zilele săptămânii, ce să mai… la 13-14 ani cât aveam atunci era o avere pentru mine și eram așa de mândru de el, dar era nașpa că avea o curea cu scai și se strica repede. Apoi n-am mai purtat ceas o vreme.

Până când am primit de la o mătușă un ceas super, cu Jim Beam.

L-am purtat până l-am tocit. E bine să ai acolo ceva la mână, decât să fie plină de toate brățările viu colorate și deranjante uneori.

Apoi ăsta a fost pierdut câteva luni pe la un prieten și eu în timpul ăsta am zis să fac o schimbare, să îmi iau și eu un ceas calumea, să fiu în rândul oamenilor.

Am avut un drum pe la Buzău și prietenul meu a văzut un Casio frumos și s-a gândit să îl ia tatălui său pentru că ia dat un Omega Seamaster. Și nu m-am putut abține și mi-am luat și eu. Erau o mulțime de ceasuri acolo, dar unele și foarte scumpe și le-am lăsat pentru alții….

Acesta pe care îl am acum l-am găsit în magazinul WatchShop aici.

Ceasurile Casio mi se par foarte bune și ieftine, dar tot Omega sunt cela mai tari . Acesta este actualul meu ceas.

Când scorpia este scorpie…n-ai ce să îi faci.

Adică dai cu o cartelă, brățară prin fața unui senzor și ai marcat Like-ul la lucrul respectiv , în cazul nostru, mașina.

Foarte interesant.